Devotionale

Puteti gasi devotionale zilnice la urmatoarele adrese (se face update zilnic):

Varianta 1 (intercer.org)

Varianta 2 (devotional.ro)

Sa folosim combustibilul destinat de Dumnezeu pentru corpul nostru

Să folosim combustibilul destinat de Dumnezeu pentru corpul nostru

„si Dumnezeu a zis: Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă si care este pe fata întregului pământ, si orice pom, care are în el rod cu sământă: aceasta să fie hrana voastră.” (Gen. 1,29)

Dumnezeu a proiectat corpul omenesc si a creat „combustibilul” pe baza căruia acesta trebuie să functioneze, dar omul a mâncat mai degrabă ce i se părea că are gust bun. Rezultatul a fost o durată mai scurtă a vietii si mai multe boli. Să luăm de exemplu cancerul.

Într-un număr din 1991 al publicatiei American Journal of Epidemiology, se afirma că, dacă se consumă fructe de două ori pe zi, se reduce riscul de cancer de plămâni cu 74%. De asemenea, fasolea, tomatele si fructele uscate reduc cancerul de prostată cu 40%, iar cancerul pancreatic cu 50%.

Carnea este asociată în mod obisnuit cu un risc mai mare de cancer. Când carnea constituie o parte importantă din alimentatie, există mai putine fibre si mai multă grăsime animală, mai multi hormoni, virusuri si substante chimice cum sunt benzopirenii. În plus, există un risc mai mare pentru maturizare precoce si obezitate. Pune aceasta în contrast cu o alimentatie bazată pe plante, care este bogată în substante fitochimice, în fibre si în vitaminele A si C, fără niciun fel de grăsime dăunătoare de origine animală! si cancerul ovarian este legat de consumul de carne si de ouă, efectele fiind dependente de doză (American Journal of Epidemiology, 1999).

În 1992, revista Nutrition and Cancer a declarat că pentru marii consu-matori de fructe si legume riscul de cancer este redus la jumătate fată de cei care consumă aceste alimente în cantitate mică. Vitaminele A si C (care provin mai ales din vegetale) sunt asociate de mult timp cu o sănătate bună. Publicatia American Journal of Clinical Nutrition (1986) a raportat un studiu în care persoanele cu vârsta de peste 65 de ani care erau mari consumatoare de alimente continând vitaminele A si C, aveau rata totală a deceselor precum si rata de deces prin cancer de 30%, fată de 70% la cei care consumau aceste alimente în cantitate mică.

Îti multumesc, Dumnezeule, pentru că ai destinat un regim alimentar „cu cifră octanică mare”, bazat pe plante, pentru a-mi alimenta corpul.

John Scharffenberg

O porunca si o fagaduinta

O poruncă si o făgăduintă

„Cinsteste pe tatăl tău si pe mama ta, pentru ca să ti se lungească zilele în tara, pe care ti-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” (Ex. 20,12)

Sunt uimită de puterea vindecătoare a unor relatii strânse, mai ales a relatiilor de familie. Multe studii au arătat că, dacă ai relatii apropiate, aceasta îti reduce susceptibilitatea la boală în general. Dar unul dintre cele mai interesante studii a început în 1952, când dr. Stanley King si colegii lui au ales la întâmplare 126 de bărbati, studenti la Harvard, si i-au întrebat cât de bine îsi cunosteau părintii si dacă aveau sau nu o relatie bună cu ei.

După 35 de ani, au fost obtinute rapoarte medicale despre participanti. Iată ce s-a descoperit: 91% dintre cei care nu au avut o relatie apropiată cu mamele lor aveau boli grave la mijlocul vietii, inclusiv boli ale arterelor coronare, hipertensiune, ulcer duodenal si alcoolism, pe când, dintre cei care au avut relatii strânse cu mamele lor, doar 45% erau în această situatie. Tot astfel, dintre cei care nu au avut o relatie strânsă cu tatăl lor, 82% aveau boli diagnosticate la mijlocul vietii, în comparatie cu doar 50% dintre cei care au avut o relatie bună cu tatăl lor. Descoperirea cea mai incredibilă a fost aceea că 100% dintre cei care nu au avut relatii strânse nici cu mama, nici cu tata aveau boli diagnosticate la mijlocul vietii, dar, dintre cei care au avut relatii apropiate cu amândoi părintii lor, numai 47%.

Această corelare semnificativă dintre relatiile bune cu părintii si sănătatea pe termen lung a fost independentă de istoricul familial de boală, fumat, stres emotional, de sănătatea de mai târziu sau divortul părintilor si chiar de situatia matrimonială a studentilor. Cercetătorii au ajuns la concluzia că simplul fapt că o persoană te cunoaste îndeaproape, te iubeste si manifestă interes pentru tine îti întăreste imunitatea si grăbeste vindecarea.

Când a scris porunca a cincea, Dumnezeu a poruncit să păstrăm o relatie bună cu părintii nostri. si nu este interesant că aceasta este singura poruncă însotită de făgăduinta unei vieti lungi? În mod evident, Dumnezeu, Creatorul nostru, stia că avem nevoie de acest factor protector. Cât de diferită ar fi această lume dacă L-am crede pe Dumnezeu pe cuvânt!

Nu cumva este timpul să ascultăm de porunca lui Dumnezeu, iertându-i pe părintii nostri si fiind buni fată de ei, indiferent de rănile din trecut, si să începem să ne bucurăm de avantajele care privesc sănătatea?

Kathleen Liwidjaja-Kuntaraf

Te omoara mediul in care traiesti?

Te omoară mediul în care trăiesti?

„Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; si a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.” (Gen. 2,8 )

Aproape orice lucru din mediu poate să producă un răspuns automat după ce a fost stabilită o asociere (reflexul lui Pavlov). Adesea, pacientii care au cancer, când se întorc la clinica în care au făcut chimioterapie, vor retrăi efectele secundare ale tratamentului chiar dacă nu primesc nicio medicatie. Imaginile din salon, parfumul folosit de o asistentă sau chiar muzica de fond pot produce aceste reactii.

Orice american îsi aduce aminte unde era atunci când a auzit despre atacul asupra Turnurilor Gemene din New York. Celor care s-au aflat acolo, cel mai mic lucru care le aminteste de eveniment le poate declansa reactia de stres pe care au trăit-o atunci. O manifestare particulară este Boala de Stres Posttraumatic (BSPT). Cu cât sunt asociate mai multe emotii cu un eveniment, cu atât este mai posibil ca el să lase o amintire permanentă.

Trăim în mijlocul unor factori care declansează atât răspunsuri sănătoase, cât si reactii nesănătoase. Pentru a te bucura de o sănătate optimă, creează un mediu care îti va aminti de lucruri pozitive; îndepărtează lucrurile care ar putea să determine anxietate.

Gândeste-te putin la spatiul personal – atât cel de acasă, cât si din locul în care lucrezi. Lucrurile care te înconjoară sunt optimiste si sănătoase? Îti hrănesc sufletul si îti reîncarcă bateriile spiritului? Te simti calm si fericit în mijlocul lor? Îti asigură confort, îti oferă ocazia de a creste si îti dau pace?

Înainte de moarte, Henri Matisse, marele pictor francez modern [1869-1954], a stat multe luni tintuit la pat, având cancer de colon. Membrii familiei i-au mutat patul asa încât, de la fereastra dormitorului, să poată cuprinde privelistea acelui tinut rural. Mai mult, au continuat să schimbe ce era pe pervazul ferestrei, asa încât să poată fi permanent inspirat să picteze. Unele dintre cele mai renumite opere ale sale au fost create pe când stătea în pat. Pune si tu putin condiment vizual în spatiul tău.

Cu cât mediul nostru seamănă mai mult cu cel initial, din Eden, cu atât ne vom bucura de mai multe dintre beneficiile sale!

Des Cummings, Jr.

Puterea rugaciunii de mijlocire

Puterea rugăciunii de mijlocire

„Domnul a adus pe Iov iarăsi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. si Domnul i-a dat îndoit decât tot ce avusese.” (Iov 42,10)

Aproape oricine cunoaste pe cineva sau a auzit despre cineva care s-a vindecat ca rezultat al rugăciunii. si totusi, una este să crezi că rugăciunea vindecă, arătând câteva cazuri, si este cu totul altceva să dovedesti stiintific lucrul acesta. Dar exact aceasta au făcut doi cercetători.

Dr. D. Matthews, de la Facultatea de Medicină a Universitătii Georgetown, împreună cu S. Marlowe, asistentă medicală, au condus un studiu despre rugăciune, folosind acelasi sistem si aceleasi controale pe care le-ar folosi orice om de stiintă pentru evaluarea unui medicament nou.

Patruzeci de pacienti cu artrită de la Centrul pentru Artrită, din Clearwater, Florida, au fost tratati cu… rugăciune în timpul unei sesiuni intensive de vindecare prin punerea mâinilor. Pacientii au fost împărtiti apoi în două grupe. Pentru jumătate dintre ei s-au făcut multe rugăciuni fără ca ei să stie, în fiecare zi, timp de sase luni, în timp ce jumătatea cealaltă nu a beneficiat de acest „tratament”. Desigur, a existat si un grup de control pentru care nu s-a făcut nicio rugăciune de la începutul si până la terminarea studiului. Toti pacientii au fost monitorizati de clinicieni care se bazau pe măsuri de diagnostic standard – teste pentru forta de prindere/apucare si analize de sânge – pentru a urmări semnele de progres.

Acum, că rezultatele sunt cunoscute, nu mai există nicio îndoială că Dumnezeu ascultă rugăciunile. Vindecarea are loc chiar dacă persoana pentru care se înaltă rugăciuni nu stie! În prezent, se fac mai multe studii cu privire la rugăciunea de mijlocire si, până acum, rezultatele sunt pozitive.

Dar există si un alt aspect al rugăciunii de mijlocire – efectul asupra persoanei care se roagă. Vă duceti aminte de Iov? Când i-a dat Dumnezeu toate lucrurile înapoi? Nu atunci când s-a rugat pentru sine, desi agoniza în durere. Ci atunci când s-a rugat pentru prietenii săi! În mod evident, există o binecuvântare care se răsfrânge asupra acelora care se roagă pentru altii. Iov a trăit-o. si tu o poti trăi!

Doamne, dă-mi o inimă care plânge, se bucură si se roagă pentru altii, indiferent de situatia în care mă aflu eu.

Gerard McLane

Hipoglicemia

HIPOGLICEMIA

„Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îti ajunge…” (Proverbe 25,16)

Omul stătea în pat, cu fata plină de sudoare rece, tremurând de frică. Nu era în stare nici să mai ceară ajutor. Fusese supus unei examinări prin înghitirea unei anumite cantităti de lichid dulce, ca să cercetăm functia pancreasului.

Da, pancreasul său, stimulat de „dulce”, pompase în sistem mai multă insulină decât era nevoie, aceasta neutralizând si glucoza care era necesară pentru echilibrul organismului.

I-am dat să mănânce si, încet, si-a revenit. „Va trebui să eviti dulciurile concentrate, care te pot aduce în aceeasi stare ca acum”, i-am explicat. „Să mănânci cumpătat si la ore fixe. Ar trebui să mănânci cereale, legume, zarzavaturi si fructe, care sunt bogate în fibre si îti vor mentine glicemia în limite normale. Foarte important este micul dejun, servit zilnic si alcătuit din cereale, nuci si fructe, care vor mentine nivelul optim al glicemiei toată dimineata, până la masa de prânz.”

Mi-am dat seama cât de important este să fim cumpătati în toate, de aceea ne îndeamnă înteleptul: „Nu mânca decât atât cât îti ajunge“ si nu mai mult.

si hrana sufletului este la fel de importantă. Dacă studiem numai câteodată si dacă mintea noastră primeste informatii nefolositoare sau dăunătoare, vom face la un moment dat „hipoglicemie spirituală” si sufletul nostru se va îmbolnăvi.

Ca si micul dejun, studiul de dimineată ne va tine mintea ocupată cu lucruri folositoare pe parcursul zilei si ne va feri de păcat.

Azi ai început ziua bine? Roagă-te să ai măsură în toate lucrurile, chiar si în cele bune, ca să te simti bine toată ziua si să ai eficientă maximă.

Laura Pârlea

Lumina de la capatul tunelului

Lumina de la capătul tunelului

„În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere. Mi-aduc aminte de Dumnezeu si gem; mă gândesc adânc în mine si mi se mâhneste duhul. Tu îmi tii pleoapele deschise; si, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.” (Ps. 77,2-4)

Carolyn deschise ochii si oftă. Trebuia să se scoale, dar nu-si putea comanda corpul să se miste. Ce se întâmpla? Afară era soare, dar ea nu era în stare să-si îndepărteze ceata din minte. Existau motive să trăiască, dacă si-ar fi privit viata din perspectiva altora; dar, din perspectiva ei, niciunul!

Sentimentele de deznădejde si insomnia, vinovătia si depărtarea de Dumnezeu, exprimate de David, sunt toate simptome ale ceea ce numim acum depresie. Aceasta este o boală determinată genetic, cauzată de o scădere a anumitor substante chimice în creier. Sentimentele de descurajare pot fi atât de intense, încât să ducă la (gânduri de) sinucidere! În formele usoare, exercitiul fizic poate să ajute, dar adesea, cel care suferă este prea bolnav pentru o astfel de initiativă. Chiar si crestini consacrati pot să simtă că Dumnezeu i-a părăsit si să spună ca David: „Mi-aduc aminte de Dumnezeu si gem”.

Pentru acesti oameni, medicamentele pot să fie necesare si să le salveze într-adevăr viata. Cine are o depresie clinică autentică nu se poate „înviora si înveseli” mai mult decât poate un diabetic să îsi reducă glicemia doar crezând că este mai mică. Amândoi suferă de tulburări de natură chimică, pentru care este necesar un tratament chimic.

Crestinii au adesea simtăminte de vinovătie, dacă se simt deprimati. Vestea bună e că depresia nu este greseala sau vina lor. Ei au o boală si ea este tratabilă. În pofida posibilelor efecte secundare, dacă sunt folosite în mod judicios, antidepresivele pot să transforme si să salveze viata.

Toti cei care suferă de depresie trebuie să fie tratati cu compasiune si încurajare. Ei au nevoie de o normalizare a chimiei organismului lor si trebuie să-si aducă aminte că acela care a scris Psalmul 77 a scris si Psalmul 81,1: „Cântati cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră!”

O, Doamne, dă-mi compasiune pentru altii, care suferă din cauza unor stări pe care eu nu le înteleg. Iar atunci când viata mea ajunge tristă, deprimantă, dă-mi întelepciunea de a căuta ajutorul de care am nevoie.

Ruth Lennox

Sunt recunoscator pentru corpul meu

Sunt recunoscător pentru corpul meu

„Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ti meargă bine, si sănătatea ta să sporească tot asa cum sporeste sufletul tău.” (3 Ioan 2)

M-am născut cu nanism, o deficientă de dezvoltare fizică, si a trebuit să accept ideea că nu voi avea niciodată o statură normală.

Unii oameni pot considera bizar faptul că eu Îi multumesc lui Dumnezeu pentru corpul pe care mi l-a dat. Pot să merg, să vorbesc si să conduc masina. Dar, mai presus de toate, sunt recunoscător pentru că trupul meu este sănătos si pentru că am avut ocazia să învăt cum să-l mentin sănătos.

Nu am fost întotdeauna preocupat de sănătate. Mâncam multă carne, dar sotia mea, Tena, nu mi-a mai dat voie să mănânc alimente din carne necurată (vezi Levitic 11). După câtiva ani, am hotărât să renuntăm cu totul la carne si să reducem consumul de sare. Am descoperit că, dacă micsorăm portiile si luăm numai două mese substantiale pe zi, dormim mai bine. Acum am renuntat si la produsele lactate si ne simtim bine, gândim mai bine si am mai slăbit. Eu am învătat că trupul meu este foarte important pentru Dumnezeu, este templul Său (1 Cor. 6,19). si, de asemenea, că sunt ceea ce mănânc!

Pentru că suntem scunzi (Tena are 1,14 m, iar eu am 1,22 m), am descoperit că avem multe ocazii de a le vorbi altora despre Dumnezeu si despre cât de important este să trăim sănătos. Când copiii ne văd în oras făcând cumpărături si ne întreabă: „De ce sunteti asa de scunzi?”, noi le explicăm că asa ne-a creat Dumnezeu. El ne iubeste, iar nouă ne place de noi însine, pentru că Îl iubim pe Domnul Isus. si uneori, privindu-i cu bucurie, le spunem să mănânce tot ce le dă mama, ca să poată creste mari si puternici!

Oamenii fac uneori această observatie: „Arătati asa de fericiti si de radiosi!” Când le spunem ce vârstă avem, multi nu pot să creadă, asa că le vorbim despre stilul nostru de viată sănătos. Noi dovedim ca fiind gresite cercetările despre nanism, care spun că persoanele mici de statură nu trăiesc peste vârsta de 60 de ani! Noi avem 65 de ani si ne bucurăm de o sănătate extraordinară, vorbim si cântăm în duet la biserică si călătorim prin toată lumea, ajutând la construirea de scoli misionare, biserici si orfelinate.

Îti multumesc, Dumnezeule, pentru corpul pe care l-ai creat pentru mine. Ajută-mă să-l tratez asa cum ai intentionat Tu să fie tratat!

George Baehm III

Mai sanatosi pe masura ce imbatranim

Mai sănătosi pe măsură ce îmbătrânim

„Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru, să primesti slava, cinstea si puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, si prin voia Ta stau în fiintă si au fost făcute!” (Apoc. 4,11)

Cei mai multi dintre noi au învătat că e bine să avem grijă de noi însine, pentru că zilele ne sunt numărate. Dar si atunci când corpul a fost neglijat, dacă începem să îl tratăm corect, pot avea loc îmbunătătiri uimitoare.

Hulda Crooks a rămas văduvă la 60 de ani. Sănătatea ei se deteriora si doctorul i-a spus că, dacă nu începe să facă miscare, se va duce curând după sotul ei. Ea l-a luat în serios si a început să meargă pe jos, mărind distanta în fiecare zi. Apoi a început să facă excursii. La început, a mers pe drumurile marcate ale Muntelui San Gorgornio, din apropierea locuintei ei, în sudul Californiei. Apoi, a luat în piept Muntele Whitney, cel mai înalt munte din statele înconjurătoare. Până la 91 de ani, urcase pe vârful Whitney si coborâse de 23 de ori.

Jack Lalanne a auzit că, după 30 de ani, pierdem 2% din masa musculară în fiecare an, iar când ajungem pe la 70 de ani, nu mai avem putere nici să ne ridicăm de pe scaun. Când avea 45 de ani, el efectua 1.000 de flotări si 1.000 de tractiuni la bară în mai putin de o oră si jumătate. (Eu nu sunt sigur că as putea face 1.000 de tractiuni la bară într-o săptămână întreagă. Probabil că între cei care citesc aceste rânduri sunt si unii care nu pot să facă nici măcar una singură!) La 60 de ani, si-a încătusat mâinile la spate, si-a legat gleznele una de alta si apoi s-a legat de o barcă de peste 450 de kilograme pe care a tras-o, la suprafata apei, pe o distantă de aproximativ 12 kilometri. La 70 de ani, cu mâinile si picioarele legate în acelasi fel, a tras după sine 70 de bărci cu câte o persoană în fiecare dintre ele, pe o distantă de mai mult de 3,5 kilometri. La 80 de ani, intentiona să facă acelasi lucru cu 80 de bărci, dar sotia s-a opus.

Corpul nostru a fost creat într-adevăr într-un mod uimitor! Dacă îmbătrânesti si esti îngrijorat că ti se deteriorează sănătatea, începe să-ti tratezi corpul în mod corect! Dumnezeu ti-a dat posibilităti minunate. Gândeste-te la slava si cinstea pe care I le vei aduce Dumnezeului Universului pentru lucrarea Sa uimitoare.

Dumnezeule, dă-mi autodisciplina de a ajunge mai sănătos pentru Tine.

Jim Brackett

Rabdarea sfintilor

Răbdarea sfintilor

„stiti bine lucrul acesta, prea iubitii mei frati! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie.” (Iacov 1,19)

Dacă expresia „destul pentru a-l face si pe un sfânt să înjure” a putut fi aplicată vreodată unui om, aceasta s-a întâmplat astăzi. Toate au mers rău pentru tatăl meu. si-a lovit degetul mare de la mână cu ciocanul si s-a izbit cu capul de grinzi. A căzut de pe scară, si-a zdrobit degetele de la picioare si si-a prins degetele de la mână în usa de la garaj. Cam cu o săptămână mai înainte, îsi rupsese un ligament de la genunchi si abia putea să meargă. Toată dimineata, ne-a suportat răbdător pe noi, copiii, care ne luptam între noi. si, ca si cum nu ar fi fost destul, într-un moment de neatentie, eu am lăsat deschisă usa de la colivie si frumosul nostru papagal, care valora mai mult de 1.500 de dolari, a zburat.

Mă asteptam la ceva de genul „Ce-ai făcut?! Căscatule! Când o să-ti vină si tie mintea la cap?” sau alte expresii menite să disciplineze si să instruiască. Dar tata, în tăcere si cu durere, a pornit schiopătând în urmărirea papagalul pe care fiul lui neatent îl lăsase să iasă.

În aceste împrejurări, orice om normal ar fi explodat, dar tata nu era supărat. Din cauza durerii îngrozitoare, se lupta să-si retină lacrimile, dar nu a manifestat mânie fată de mine, nici nu m-a certat. Orele au trecut; tata schiopăta tot mai tare alergând de colo, colo, după papagal. Din când în când, rostea o scurtă rugăciune si apoi continua să meargă.

După ce s-a ferit de tata mai mult de două ore, pasărea s-a asezat pe acoperisul unui vecin. Tata a luat o scară si a urcat încet spre acoperis. A înăltat o rugăciune tăcută si s-a apropiat de pasărea căreia îi zvâcnea inima. I-a vorbit linistit, apoi a întins mâna usor, a asteptat si s-a rugat iarăsi. După un timp – mi s-a părut că au trecut ore – pasărea a venit pe mâna lui. Tata a ascuns-o repede sub haină si a venit în casă. Când papagalul a fost în sigurantă în colivie, tata s-a asezat pe pat, epuizat, cu genunchiul zvâcnind de durere. Cu lacrimi în ochi mi-a spus: „Te iubesc, fiule”. „Iartă-mă, îmi pare rău, tată”, am rostit printre suspine. „stiu”, a răspuns el, „stiu.”

Îti multumesc, Tată din cer, că esti atât de răbdător cu mine când sunt nechibzuit si fac greseli.

Jon Sandberg